Edificiul-monument de pe Vârful Buzlugea

Înainte de anul 1974, vârful Buzlugea (Buzludzha) avea 1441 de metri altitudine. Intervenţia umană i-a redus altitudinea oficială la 1432 de metri. Ne aflăm pe culmea principală a Munţilor Stara Planina (Balcani), care traversează Bulgaria prin centru de la vest la est. Deloc întâmplător, majoritatea evenimentelor istorice din perioada modernă a statului balcanic au avut loc chiar în aceşti munţi. Vârful aflat la câţiva kilometri de Pasul Şipca are o puternică încărcătură: aici s-a dat, pe 18 iulie 1868, ultima bătălie între rebelii bulgari conduşi de Hadzhi (Hagi) Dimităr şi Stefan Karadzha (Caragea) cu oştile otomane, în cadrul Revoluţiilor pentru eliberarea poporului bulgar de sub stăpânirea otomană. Armata acestora se formase chiar în Principatele Unite. Ulterior eliberării Bulgariei (şi a Principatelor), la 2 august 1891, avea loc la Vârful Buzlugea primul congres al socialiştilor din Bulgaria, în urma căruia s-a format Partidul Muncitoresc Social Democrat, precursorul Partidului Comunist Bulgar. Dubla semnificaţie istorică pentru comuniştii bulgari a fost decisivă pentru construirea megalomanei clădiri-monument de pe vârf, care a debutat în 1974 şi s-a finalizat în 1981.

În perioada dintre 1891 şi 1974, o serie de monumente de dimensiuni mai mici aminteau de bătăliile din Pasul Şipca şi din apropierea Vârfului Buzlugea. O primă construcţie permanentă a fost Cabana montană Buzludzha, inaugurată în 2 august 1936, amplasată chiar sub vârf. În ianuarie 1944, tot în apropierea vârfului, au existat ciocniri armate între trupele partizanilor şi cele fasciste. După instaurarea regimului comunist, o serie de arhitecţi au fost invitaţi să îşi expună ideile în vederea ridicării unui monument cu adevărat impunător pe vârful Buzlugea, mai ales că în 1961 se sărbătoreau 70 de ani de comunism în Bulgaria. Zece ani mai târziu, proiectul grandios al lui Georgi Stoilov, este declarat câştigător. Un turn înalt de 70 de metri serveşte drept soclu pentru steaua roşie, fiindu-i anexat un corp circular în diametru de aproximativ 57 de metri. După încă 3 ani, în 1974, se demarează lucrările propriuzise.

Conducerea Partidului a pornit campanii de donaţii şi a emis timbre poştale, pentru susţinerea financiară a construcţiei cu contribuţia populaţiei. Pentru nivelarea terenului, ultimii 9 metri ai vârfului au fost dinamitaţi. Interiorul corpului circular a fost mozaicat cu tone de material, mâna de lucru fiind formată din câteva zeci de artişti. Pe durata celor 8 ani de funcţionare a clădirii, aceasta se putea vizita după un program bine stabilit, în afara evenimentelor oficiale. La numai 8 ani de la inaugurare, în 1989, liderul Totor Jivkov a fost demis în urma unei lovituri de stat care a avut loc în contextul căderii regimurilor comuniste europene. Monumentul Buzlugea, simbol al vechiului regim, a fost închis, vandalizat şi în cele din urmă abandonat.

(foto: Adrian Dinculescu)

Drumul de acces de numai 12 kilometri dintre Pasul Şipca şi Vârful Buzlugea trece prin mirifica pădure de fag, protejată în cadrul Parcului Natural Bulgarka. Traseul poate fi parcurs fără probleme şi cu piciorul, o potecă turistică marcată scurtând chiar distanţa dintre cele două puncte de interes. Rustica pensiune din pas ne întâmpină cu rakia, kebapce, kiufteta, bob ciorba şi multe alte bunătăţi locale.

Situaţia actuală a clădirii monumentale de pe Vârful Buzlugea este pe cât de precară, pe atât de incertă. Autorităţile au sudat poarta principală de acces, pentru a limita pericolul de accidente care este prezent la tot pasul în interiorul şi în jurul edificiului. O spărtură în structura de aerisire „facilitează” accesul temerarilor în interior, dar cu foarte mari riscuri de accidentare. O tânănă arhitectă din Bulgaria a propus un proiect de reabilitare a monumentului. Până la realizarea acestuia, ne mulţumim cu panorama spectaculoasă care se deschide din vârf către înălţimile Balcanilor şi împrejurimi.