Câmpia Înaltă a Dunării, unitate de podiş, ocupă circa o treime din suprafaţa Bulgariei. Este umplută cu sedimente în timpul orogenezei alpine şi intens erodată de cursul Dunării şi de afluenţi. Unitatea domină albia Dunării cu 50-200 de metri şi se termină abrupt în lunca îngustă de pe partea dreaptă a fluviului. „Prăpăstiile” pot fi admirate de-a lungul graniţei româno-bulgare, începând de la Vidin, până la Silistra. Conectat cu oraşul-pereche românesc Turnu Măgurele prin noua linie de feribot, Nikopol (Nicopole) are puţin peste 3000 de locuitori şi o populaţie majoritară de etnie turcă. Este dispus în formă de amfiteatru, pe versantul înclinat al Câmpiei Înalte. Ne aflăm în Oblastul Plevna, la 51 de kilometri de Svishtov şi 55 de kilometri faţă de reşedinţa oblastului, Plevna.
Oraşul dunărean este alcătuit din două cartiere – cel „de jos”, aflat în vecinătatea portului turistic, şi cartierul „de sus”, răspândit pe coline. Legătura dintre acestea se face pe artera principală, şoseaua dintre Svishtov şi Plevna, în lungul căreia întâlnim şi câteva monumente istorice – Biserica medievală „Sfinţii Apostoli Petru si Pavel” (secolele XIII-XIV), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (la 1,5 kilometri din port în amonte) şi Fântâna Eliya. Totuşi, cel mai cunoscut obiectiv turistic al localităţii Nikopol se regăseşte în partea de vest a cartierului de sus. Un drum îngust de cel mult 1 kilometru urcă din zona centrală şi ia sfârşit la poarta Cetăţii Nikopol.
Prima atestare documentară a oraşului, sub numele de Nicopolis („oraşul victoriei”), datează din anul 1059, când acesta se afla pe graniţa nordică a Imperiului Bizantin. În anul 1396, armatele unite ale Europei Creştine sunt învinse de către turcii otomani conduşi de Baiazid I, în arhicunoscuta Bătălie de la Nicopolis. Cetatea era apărată de Ivan Şişman, ultimul ţar al Imperiului Bulgar. O a doua Bătălie de la Nikopol a avut loc 5 secole mai târziu, în 1877, când Imperiul Rus a eliberat oraşul de sub stăpânirea lui Osman Paşa. În cinstea acestui eveniment, pe dealul estic al oraşului, a fost ridicat Monumentul Victoriei de la 1877.
Aceia mai curioşi care îşi propun o scurtă incursiune pe sub versantul albicios al Dunării de la est de oraş, vor avea parte de o nouă surpriză. Biserica rupestră Sfântul Ştefan a fost amenajată într-o grotă, probabil înainte de stăpânirea turcească. Originalitatea inscripţiilor şi însemnelor din interior este îndoielnică, dar simpla lor prezenţă consolidează ipoteza utilizării spaţiului ca lăcaş de cult ortodox, inclusiv ca loc de adăpost din calea invadatorilor.
Geoarhiva 