Arhiva de Geografie revine în împrejurimile Bucureștilor cu un traseu care include atât obiective mai cunoscute (de vizitatorii străini) și mai puțin cunoscute (de bucureșteni), prin cătune părăsite și mănăstiri medievale, dar și cu o oprire mai deosebită! Obiectivele zilei sunt: – Mănăstirea Vlad Țepeș de la Siliștea Snagovului (pe ostrov); – Schitul Vlăsia (Moara […]
Arhive autor:Andrei Ionel
Cucerim Nicopole pentru încă o zi, 22 iunie 2019
Arhiva de Geografie revine pe malul bulgăresc al Dunării cu o incursiune de o zi în istoria și relieful localităților Sviștov, Belene și Nicopole. Obiectivele zilei sunt: – oraș Svishtov: Rimski Lager Nove; – oraș Svishtov – Biserica Sfânta Treime (monument de la 1867, arhitect Kolyu Ficheto); – oraș Belene – turnul de vest al […]
Botev, Raysko Praskalo și Buzlugea, 15-16-17 iunie 2019
De Rusalii, proiectul Arhiva de Geografie propune în premieră abordarea celor trei superlative din Munții Stara Planina și din Bulgaria: Vârful Botev (2376 m) – cel mai înalt din Stara Planina și situl stației meteorologice cu același nume; Cascada Raysko (124 m) – cea mai înaltă din Peninsula Balcanică, la baza ei vom petrece o […]
Moldova, Transnistria și Litoralul Ucrainei, 20-26 iulie 2019
Arhiva de Geografie vă propune în premieră un circuit în spațiul ex-sovietic, în care vom cunoaște orașe ca Odesa, Tiraspol și Chișinău, dar și împrejurimile acestora: situl rural Orhei, orașul subteran Cricova, Mănăstirea Căpriana, Cetatea Tighina (Bender), Cetatea Albă, plajele de la Zatoka. Pentru participarea la acest program AVEȚI NEVOIE DE PAȘAPORT valabil cel puțin […]
8 zile în Apuseni – Geoagiu Băi. 24-31 august
Arhiva de Geografie revine în sălbăticia Apusenilor cu cea de-a doua ediție a turului de august, care spre deosebire de anul trecut mai câștigă o zi de relaxare, pe cea de-a opta. Vom vizita cele mai importante atracţii ale Munţilor Trascău şi Metaliferi, dar și câteva obiective din împrejurimi. Aveţi nevoie de concediu pentru zilele […]
Cetăţile de la Vidin şi Belogradchik
Acolo unde cursul Dunării îşi schimbă direcţia spre sud-vest, orientându-se după culmile cele mai nordice ale Prebalcanilor, foarte aproape de întâlnirea graniţelor a trei state europene, întâlnim cetăţile medievale ale Vidinului şi Belogradchikului. Ambele au existat ca puncte de interes militar încă din vremea ocupaţiei romane a teritoriului, dar s-au dezvoltat şi au jucat roluri strategice îndeosebi în secolul XIV. În geomorfologie, stâncile pe care vedem astăzi lângă „micul oraş alb” (Belogradchik) se numesc martori de eroziune. Aceştia au un istoric de peste 230 de milioane de ani, atunci când Terra trecea din era Paleozoic în era Mezozoic. Eroziunea agenţilor externi (apă şi vânt) asupra conglomeratelor, gresiilor şi calcarelor de pe versantul nordic al Munţilor Stara Planina, a definitivat peisajul pe care îl putem admira astăzi, la numai 53 de kilometri de Vidin. Cele mai apropiate staţii de cale ferată sunt Dimovo (20 de kilometri) şi Oreshets (13 kilometri), ambele pe magistrala care leagă Vidinul de Vraţa şi Sofia.
Dyavolski most
„Most” este termenul care din toate limbile slave se traduce prin „pod”. Podurile otomane medievale au fost „interpretate” de creştinii invadaţi ca fiind „ale diavolului”, în special datorită tehnologiei moderne şi deosebite de la acea vreme, podul arcuit, care dădea rezultate excelente şi inspira grandoare (păreau mult prea bine construite ca să fie o simplă mână de om, astfel că „se dădea vina” pe ceva supranatural). Totuşi, podul arcuit de lângă Ardino, care traversează râul Arda, a fost proiectat de un maestru bulgar, Dimităr, la ordinul sultanului Selim I. Denumirea lui originală a fost Podul lui Şeitan şi, în fapt fiind vorba despre o reconstrucţie a vechiului pod roman care asigura continuitatea unui drum comercial secundar dintre Câmpia Traciei şi Marea Egee – părţi din Imperiul Bizantin. Acesta traversa practic de la nord la sud Munţii Rodopi, unitate cu altitudini relativ mici (dar cu un vârf de 2191 m) pe care Bulgaria de astăzi o împarte cu Grecia.
Đavolja Varoš
În partea de sud-est a Serbiei, la nici 20 de kilometri de linia de demarcaţie cu provincia Kosovo, întâlnim martorii de eroziune ai unei măguri vulcanice alcătuite din blocuri de andezit şi piroclastite metamorfozate, care formează un spectaculos relief de badlands, transformat de sârbi într-un veritabil obiectiv turistic. Suntem în Munţii Radan, subunitate a sistemului Rilo-Rodopian – care se întinde latitudinal din sudul Serbiei până în nord-estul Greciei (traversând părţi din Republica Macedonia şi Bulgaria). Activitatea vulcanică din sudul Serbiei datează din Paleogen şi Neogen (perioade ale sistemului Terţiar, care a debutat pe scara geocronologică acum 65 de milioane de ani).
Nicopole, oraşul cuceririlor
Câmpia Înaltă a Dunării, unitate de podiş, ocupă circa o treime din suprafaţa Bulgariei. Este umplută cu sedimente în timpul orogenezei alpine şi intens erodată de cursul Dunării şi de afluenţi. Unitatea domină albia Dunării cu 50-200 de metri şi se termină abrupt în lunca îngustă de pe partea dreaptă a fluviului. „Prăpăstiile” pot fi admirate de-a lungul graniţei româno-bulgare, începând de la Vidin, până la Silistra. Conectat cu oraşul-pereche românesc Turnu Măgurele prin noua linie de feribot, Nikopol (Nicopole) are puţin peste 3000 de locuitori şi o populaţie majoritară de etnie turcă. Este dispus în formă de amfiteatru, pe versantul înclinat al Câmpiei Înalte. Ne aflăm în Oblastul Plevna, la 51 de kilometri de Svishtov şi 55 de kilometri faţă de reşedinţa oblastului, Plevna.
