Creasta Cocoşului

Maramureşul este obligatoriu de introdus pe lista oricărui turist prin România. La 28 de kilometri nord de Baia Mare, cam pe unde „se agaţă harta în cui”, aşa cum mai glumesc românii pe seama nordului ţării, şoseaua în serpentine strânse ne conduce în Pasul Gutâi (987 de metri), unde ne aşteaptă complexul turistic Pintea Viteazul. Asocierea denumirii hanului cu zona în care ne aflăm nu este deloc întâmplătoare. Acum ceva mai mult de 300 de ani, vestitul haiduc Grigore Pintea (1670-1703) se retrăgea chiar pe aceste meleaguri, la adăpostul natural al Munţilor Gutâi.

Cheile Dobrogei

Podişul Dobrogei Centrale (sau Casimcei – după râul care îl străbate) este încadrat la sud şi nord de faliile Palazu, respectiv Peceneaga-Camena. Aceasta din urmă a împrumutat chiar numele celor două localităţi care îi definesc aliniamentul. Dobrogea centrală este puţin mai „tânără” decât partea sudică, soclul fiind format în Proterozoicul superior, cu roci de vârste cuprinse între 1 miliard şi 570 de milioane de ani. Sedimentele vechi ce alcătuiesc cuvertura Podişului Casimcei (altele decât loessurile pleistocene), sunt de vârstă jurasică (având între 140 şi 200 de milioane de ani). Acestea se constituie într-o pătură de calcar recifal, depusă pe vremea când Dobrogea funcţiona ca bazin de sedimentare submers (acoperit de apa Mării antice Tetis). Se pot admira mai ales în rezervaţia naturală Gura Dobrogei, care protejează Cheile Dobrogei, Peşterile Liliecilor şi La Adam, precum şi Peştera Casian şi împrejurimile.

Trenul dintre Anina şi Oraviţa

Situat la 36 de kilometri sud faţă de Reşita, Anina este al doilea oraş ca importanţă economică din Munţii Banatului. Acum mai mulţi ani, aici funcţiona termocentrala bazată pe şisturi bituminoase (resurse locale), foarte poluantă. Tot la Anina a funcţionat şi mina de cărbuni, situată în nordul oraşului, imediat lângă calea ferată spre Oraviţa. De altfel, Anina este prin tradiţie un oraş industrial minier. La ieşirea spre Băile Herculane, spre sud-est, oraşul Anina înglobează localitatea Steierdorf (toponim german), dincolo de care şoseaua naţională traversează Cheile Minişului şi trece pe lângă Cascada Bigăr, monument al naturii.

Nicopole, oraşul cuceririlor

Câmpia Înaltă a Dunării, unitate de podiş, ocupă circa o treime din suprafaţa Bulgariei. Este umplută cu sedimente în timpul orogenezei alpine şi intens erodată de cursul Dunării şi de afluenţi. Unitatea domină albia Dunării cu 50-200 de metri şi se termină abrupt în lunca îngustă de pe partea dreaptă a fluviului. „Prăpăstiile” pot fi admirate de-a lungul graniţei româno-bulgare, începând de la Vidin, până la Silistra. Conectat cu oraşul-pereche românesc Turnu Măgurele prin noua linie de feribot, Nikopol (Nicopole) are puţin peste 3000 de locuitori şi o populaţie majoritară de etnie turcă. Este dispus în formă de amfiteatru, pe versantul înclinat al Câmpiei Înalte. Ne aflăm în Oblastul Plevna, la 51 de kilometri de Svishtov şi 55 de kilometri faţă de reşedinţa oblastului, Plevna.

Băile Romane din Trascău

Apusenii sunt munţii care ne pun cel mai serios la încercare răbdarea şi capacitatea de orientare în teren. Frumuseţile lor sunt bine ascunse, iar prezenţa acestora este de cele mai multe ori nebănuită în marea de coline monotone. Numai turistul pasionat, bine echipat şi obişnuit cu rigorile muntelui poate cuceri multitudinea de frumuseţi apusene. La extremitatea estică a acestei grupări de munţi din Carpaţii Occidentali se individualizează Munţii Trascăului, alcătuiţi dintr-o pătură sedimentară calcaroasă din Cretacic şi Jurasic (Mezozoic). Calcarele apar fie sub forma barelor alungite, în care s-au format zecile de sectoare de chei tăiate de apele din bazinul Mureşului, fie sub forma klippelor calcaroase (denumite şi olistolite), poate cele mai plăcute surprize ale Apusenilor.

Eveniment: Olteniţa-Dunăre-Argeş

Pentru că v-a plăcut atât de mult ediţia de anul trecut, v-am ascultat doleanţele şi iată că vom relua traseul nostru primăvăratic prin Olteniţa, dar şi în împrejurimi. Turul pietonal are o lungime de 12 kilometri şi o dificultate redusă (drum fără denivelări majore). Echipamentul recomandat este încălţămintea de drumeţie pentru o zi pe teren fără asfalt. Pentru acest tur nu se fac înscrieri / rezervări. Participarea este gratuită.

Edificiul-monument de pe Vârful Buzlugea

Înainte de anul 1974, vârful Buzlugea (Buzludzha) avea 1441 de metri altitudine. Intervenţia umană i-a redus altitudinea oficială la 1432 de metri. Ne aflăm pe culmea principală a Munţilor Stara Planina (Balcani), care traversează Bulgaria prin centru de la vest la est. Deloc întâmplător, majoritatea evenimentelor istorice din perioada modernă a statului balcanic au avut loc chiar în aceşti munţi. Vârful aflat la câţiva kilometri de Pasul Şipca are o puternică încărcătură: aici s-a dat, pe 18 iulie 1868, ultima bătălie între rebelii bulgari conduşi de Hadzhi (Hagi) Dimităr şi Stefan Karadzha (Caragea) cu oştile otomane, în cadrul Revoluţiilor pentru eliberarea poporului bulgar de sub stăpânirea otomană. Armata acestora se formase chiar în Principatele Unite. Ulterior eliberării Bulgariei (şi a Principatelor), la 2 august 1891, avea loc la Vârful Buzlugea primul congres al socialiştilor din Bulgaria, în urma căruia s-a format Partidul Muncitoresc Social Democrat, precursorul Partidului Comunist Bulgar. Dubla semnificaţie istorică pentru comuniştii bulgari a fost decisivă pentru construirea megalomanei clădiri-monument de pe vârf, care a debutat în 1974 şi s-a finalizat în 1981.